Isus Hristos,

  • 11 ani L-am căutat pe Isus! de Sahir

        M-am născut într-o familie de musulmani. Părinții meu s-au născut în Iran și au crescut în Irak. Am avut un vis și L-am văzut pe Isus pe un tron. El mi-a dat un ou cu un puișor în el. Am întrebat pe toți care ar putea fi înțelesul acestui vis. În ziua când am avut visul, mama mea a murit într-un accident de mașină. Pentru mine a fost foarte straniu: nu înțelegeam visul și încercam să fac o legătură între acesta și moartea mamei mele.

        L-am întrebat pe preotul musulman și apoi pe mulți alții ce ar putea însemna acest vis, dar nimeni nu mi-a dat un răspuns satisfăcător. Au trecut așa ani de zile de căutare și întrebări. Într-o zi am mers la preotul catolic care mi-a spus că el nu înțelege visul, dar crede că cei care se „strâng în case și se numesc evanghelici, pot să mi-l explice”. Astfel el m-a îndrumat la acest grup de creștini. Acolo am auzit pentru prima dată învățătura despre Isus. În aceeași săptămână m-am dus la piață și am cumpărat un radio portativ. Am pus bateria în radio și primul program pe care l-am auzit a fost de la radio Monte Carlo. Am înțeles că radioul a fost setat să se deschidă pe acest program. Vorbitorul spunea despre ISUS. La urmă s-a anunțat adresa postului de radio și ascultătorii au fost invitați să le scrie.

        Le-am scris o scrisoare cu întrebările care mă frământau. În aceeași săptămână am întâlnit un om care mi-a explicat ce este mântuirea și m-am rugat să-L primesc pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn. La două săptămâni am primit un răspuns la scrisoarea mea și am corespondat pentru mai mult timp cu cei de la stația de radio Monte Carlo. Când familia mea a aflat că am devenit un creștin, toți au început să mă necăjească. Am fost dat afară din casă. Socrul meu care este un „mula” (preot musulman) a venit și mi-a luat soția și cele 3 fete. Fratele soției a încercat să mă omoare aruncând o bombă asupra casei în care locuiam. Am anunțat poliția și cumnatul a fost arestat.

        La judecată, tata socru mi-a cerut să-l iert pe fiul lui, ca să nu facă închisoare, și el îmi va reda soția (fata lui) și copiii și-i va lăsa să se întoarcă la noi acasă. Am acceptat această propunere și, după șase luni, mi-am revăzut soția și copiii. În aceste 6 luni nimeni nu a vrut să mă primească în casă și a trebuit să dorm pe stradă. Nici creștinii nu m-au primit în casele lor pentru că se temeau că teroriștii îi vor ataca cu bombe. Aceasta a fost o perioadă foarte grea pentru mine; nu înțelegeam nici atitudinea creștinilor și nici a familiei mele.   Am început să citesc Biblia și cineva mi-a arătat cum să o studiez. Am început să sufăr de depresie și nici frații de credință nu cunoșteau suficient de bine Cuvântul lui Dumnezeu ca să poată învinge frica. Mi-am dat seama de importanța Cuvântului lui Dumnezeu și a cunoașterii lui pentru viața de credință.

     

        Necazurile au continuat și așa au trecut 7 ani de când L-am primit pe Domnul. Am fost ținta mai multor atentate, dar Domnul m-a păzit și am scăpat cu viață de fiecare dată. Soția mea nu a fost vizitată de nici un membru al familiei ei. După 2 ani de la întoarcerea mea, soția mea L-a primit pe Domnul Isus în inima ei. De asemenea, fetițele noastre au început să memoreze versete din Biblie; le place să cânte despre Isus și iubesc acest Nume. Am 18 frați și surori, căci provenim din 2 mame, dar în toți acești ani, niciunul nu a vrut să aibă vreo legătură cu mine pentru că am devenit creștin. Recent, unul dintre frații mei de trup L-a primit pe Domnul Isus și, din cauza persecuției, a plecat din țară. În lumea musulmană, înțelegerea adevărurilor Bibliei și motivul suferințe creștine sunt absolut necesare. Fără această înțelegere oscilezi tot timpul: ba ești fericit, ba nenorocit! Totuși, chiar și în necunoștința mea de atunci, fără să pot explica sau măcar înțelege, am simțit puterea lui Dumnezeu care, prin suferință și durere, a fost alături de mine.

        Domnul Isus continuă să Se arate în vis multor musulmani și aceștia continuă să-L caute pe ISUS și să înțeleagă cine este El, așa cum am căutat și eu timp de 11 ani. Să ne rugăm pentru cei care sunt căutați de ISUS, ca să cunoască adevărul, iar creștinii să biruie frica și să mărturisească altora despre ISUS și puterea Lui. Rugați-vă pentru cei care se întorc la Dumnezeu, ca să fie biruitori în această trecere de la islam la creștinism și să învingă singurătatea, simțământul că sunt părăsiți de toți și respinși de propria familie. Pentru că trăiesc într-o comunitate puternică și acționează în grup, musulmanii care se întorc la Hristos suferă mult când se văd singuri și dezrădăcinați din propria familie și din comunitatea în care au trăit întreaga viață.

        Dumnezeu are milă de noi și ne ajută ca să biruim această stare, deși nu ne este ușor. Aș vrea să spun că am fost întotdeauna biruitor, dar nu a fost așa. De multe ori am simțit că trec fie prin valea umbrei morții, fie că sunt pe vârf de munte. Mulțumesc lui Dumnezeu, care a adus această vreme în viața mea ca să mă pot adânci în Cuvântul Său și să înțeleg că eu sunt un păcătos iertat și eliberat de stările și neputințele mele. Adâncindu-mi privirile în legea desăvârşită, ajung să-L cunosc tot mai mult pe Dumnezeu și puterea Lui în viața mea. Rugați-vă pentru creștinii din Irak și pentru mărturia lor într-o lume care este în căutare, mai mult ca niciodată. O dată cu persecuțiile au venit și vremuri de înviorare spirituală în care oamenii Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu. Îmi dau seama că dincolo de nevoile materiale care există și sunt multe, nevoia cea mai mare în țara mea este nevoia spirituală. De aceea noi suntem mulțumitori celor care ne învață Cuvântul lui Dumnezeu, de care avem mare trebuință.

        Multe sunt învățăturile care sunt aduse acum la noi în țară și oamenii nu sunt pregătiți să facă deosebire între învățătura adevărată și cea greșită. De aceea îmi dau seama că am o mare responsabilitate de a cunoaște tot mai bine Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca, la rândul meu, să-i pot învăța pe alții Cine este adevărul.

        Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ocaziile bine­cuvântate de a participa la seminarele de predare a studiilor biblice inductive și astfel să învăț cum să studiez Biblia și să descopăr comorile Adevărului. Studiind am înțeles deja că „omul lui Dumnezeu se ține de învățătura sănătoasă” și astfel este un exemplu demn de urmat pentru oamenii din jurul lui. Doresc să fiu un astfel de exemplu în familia mea, în poporul meu.

  • Ascultă glasul lui Isus

    Un studiu al capitolelor 7–13 din Evanghelia după Marcu Domnul Isus a rostit cuvintele vieţii și ale adevărului. Asculţi cu atenţie cuvântul Lui? Adevărata ascultare nu înseamnă pur și simplu să auzi cuvintele lui Isus; aceasta implică o credinţă care se vede în fapte. De-a lungul lucrării Sale pământești, Isus a interacţionat cu oameni din toate categoriile sociale. În fiecare caz, acele persoane au putut alege să creadă cuvintele Sale și să strângă roadele credinţei – sau să se împotrivească adevărului și să piardă tot ce contează cu adevărat. Astăzi tu te afli în faţa aceleiași alegeri. În această a doua carte dintre cele trei cărţi de studiu ale Evangheliei dupa Marcu, poţi citi cuvintele Domnului Isus din Marcu 7–13. Dacă ești de acord cu Cel care este Adevărul, vei experimenta libertatea care vine din ascultarea vocii Mântuitorului și din urmarea Lui.

  • Câștigat de Isus Hristos - partea 1

    Dumnezeu ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Isus Hristos. În slujba Evangheliei, oamenii sunt cei mai importanți și printre ei trebuie să răspândim mireasma cunoștinței lui Hristos. 2 Corinteni 2:12-15. Cum răspîndești tu mireasma Domnului Isus acolo unde te afli?

  • Câștigat de Isus Hristos - partea 2

    A fost cîștigat sufletul tău din păcat? Ești tu cîștigat pentru Dumenzeu?

  • Dacă Hristos nu ar fi înviat, de Costel Oglice

    Ce ar fi fost dacă Hristos nu ar fi înviat?

    Când L-au omorât răstignindu-L, oamenii au crezut că în sfârşit au scăpat de Isus Hristos – nu avea cum să mai iasă din mormânt, dar a treia zi El a părăsit fâșiile de pânză în care fusese înfășurat, ca un fluture care iese din nimfă (gogoașă). Domnul Isus a trecut prin zidul mormântului, iar piatra a fost dată la o parte ca să le permită ucenicilor să vadă că Isus a înviat din morți și că El este viu, așa cum le-a spus. Dacă moartea L-ar fi ținut pe Isus în mormânt, consecințele pentru noi ar fi fost din cele mai tragice. În 1 Corinteni 15:12-20 apostolul Pavel arată ce s-ar fi întâmplat dacă Domnul Isus Hristos nu ar fi înviat din morți. Dacă nu a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică (1 Corinteni 15:14).

    Dacă nu a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică(1 Corinteni 15:14)

       Dacă Hristos nu ar fi înviat, propovăduirea Evangheliei ar fi zadarnică! Esenţa Evangheliei este moartea lui Isus Hristos pentru păcatele noastre, îngroparea și învierea Sa a treia zi, după Scripturi. Dacă nu credem că Domnul Isus a înviat din morți și a părăsit mormântul, vestirea Evangheliei este zadarnică.

    Dacă nu a înviat Hristos, zadarnică este şi credința noastră(1 Corinteni 15:14) 

       Cine ar vrea să își pună credința în Isus Hristos, dacă El ar fi mort? Te poți încrede în cineva care nu merită încrederea ta? Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit (Romani 10:9). Diferența între creștinism și celelalte religii este că fondatorii acestor religii sunt toţi morți. Isus a trăit, a murit și a înviat! El a biruit moartea și noi suntem urmașii Lui. Cine ar dori să își pună încrederea în cineva care a promis ceva, dar nu s-a ținut de cuvânt?

    Dacă nu a înviat Hristos, ucenicii sunt martori mincinoși ai lui Dumnezeu(1 Corinteni 15:15)

       Apostolul Pavel nu a spus că dacă Hristos ar fi rămas în mormânt ar fi fost o greșeală, ci a spus că dacă Hristos nu a înviat noi suntem martori mincinoși ai lui Dumnezeu. În fața tribunalului, martorul mincinos este cineva care deși știe, cunoaște adevărul, totuși alege să depună o mărturie falsă; el este un mincinos! Unii întreabă: de unde știm că ucenicii nu au fost martori mincinoși? Toți acești bărbați au mărturisit cu viața și moartea lor ceea ce au spus! Ipocriții și martirii sunt oameni total diferiți! Un om poate trăi pentru minciună, dar puțini sunt aceia care și-ar da viața pentru o minciună!

    Dacă nu a înviat Hristos… noi suntem încă în păcatele noastre(1 Corinteni 15:17)

       Dacă Hristos ar fi rămas în mormânt ar fi însemnat că Dumnezeu nu a acceptat jertfa lui Hristos ca plată pentru păcatele noastre. Faptul că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos a fost dovada că plata păcatelor noastre a fost achitată în întregime. „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii… Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților”(1 Corinteni 15:19, 21).

    Dacă nu a înviat Hristos, moartea încă stăpâneşte peste omenire

       Dacă nu credem că Dumnezeu, care a creat universul, Îl poate scoate pe Hristos viu din mormânt, înseamnă că credința noastră este zadarnică și suntem cei mai dezamăgiți (nenorociți) oameni. În schimb, noi credem că Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos (1 Tesaloniceni 4:16). Harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

    Dar acum Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți(1 Corinteni 15:20)

       Slavă Domnului și Numelui Său pentru că El a luat asupra Sa păcatele noastre, „boldul morții” şi astfel a biruit moartea (1 Corinteni 15:54-57)! El a lăsat mormântul gol! El ne-a dat o nădejde vie și sigură! Isus Hristos nu a rămas în mormânt, ci este la dreapta Tatălui, mijlocind pentru noi şi pregătindu-ne o casă. El are un viitor minunat pentru noi. Pentru că El a înviat și noi vom învia: „Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:17-18).

    Mulțumim lui Dumnezeu, Îi dăm slavă și spunem împreună cu apostolii: „A înviat Domnul cu adevărat!

  • Dovezile unei vieți trăite în Hristos - partea 2

    Ce aspecte din viața ta dovedesc că ai o trăire reală cu Hristos? Urmărind acest mesaj video, vei realiza care este adevărata trăire cu Hristos și cum tăriește cel în viața căruia să vede trăirea cu Hristos.

  • Evrei partea 1

    Aţinteşte-ţi privirea la Isus, Marele tău Preot milos! Dumnezeu, la sfârîșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său Isus. Învață despre superioritatea lui Isus față de toți și despre marea noastră mântuire, prin acest studiu care luminează legea și prorociile Vechiului Testament. Cursul Evrei partea 1 este un studiu aprofund asupra primelor 4 capitole din Evrei.

  • O noapte Binecuvântată! Hristos S-a născut! de Costel Oglice

        Domnul Isus S-a născut ca fiecare din noi, dar nu la fel ca noi! Cu 700 de ani înainte de nașterea Lui, Dumnezeu Tatăl a spus prin prorocul Mica: „Și tu, Betleeme, Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va eși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” Mica 5:2. Domnul Isus a existat și a fost înainte ca să Se nască, pentru că El este Dumnezeu și, așa cum spune apostolul Pavel în Coloseni 1:16 „Prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în cer și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri, toate au fost făcute prin El și pentru El”.

        Apoi, prorocul Isaia ne spune: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umerii Lui. Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciei, Domn al păcii” (9:6). Cuvântul ne spune că Domnul Isus a fost născut din fecioara Maria, după ce îngerul Gabriel i-a descoperit că va naște un fiu: „Nu te teme, Maria, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Iată că vei rămâne însărcinată, vei naște un fiu căruia îi vei pune numele Isus” (Luca 1:30-31). Când a venit vremea ca Maria să nască, „a născut pe Fiul ei, cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2:7). Ce realitate tristă! Nu a fost loc în casa de poposire chiar în orașul lor. Maria și Iosif au fost bucuroși că au găsit un loc unde să-L nască pe Isus, fiul lor! (Conform tradiţiei, Biserica Naşterii Domnului din Betleem, sfinţită în anul 335, a fost ridicată pe locul ieslei în care s-a născut Domnul Isus).

        Sărbătoarea Crăciunului este un timp în care noi, creştinii, dăm slavă lui Dumnezeu prin colinzi, cântări şi mesaje care descriu nașterea și gloria Domnului Isus. Oamenii își dau daruri, prietenii sunt invitați la masă, familia este împreună, căci este un timp în care ne Mântuitorului nostru. Nașterea Domnului este o veste bună, o veste minunată pe care un înger al Domnului a dat-o unor păstori din câmpia Betleemului. Însă această istorisire trebuie citită, explicată copiilor noștri ca să înțeleagă şi ei această veste îmbucurătoare. Să înțelegem și evenimentele premergătoare și următoare ale acestei Nașteri unice: Isus Hristos S-a născut într-un adăpost pentru animale şi a fost pus într-o iesle pentru că nu au găsit un alt loc de poposire. A urmat vizita magilor, care s-au închinat Pruncului, şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

        După aceea, Iosif și Maria au trebuit să ia Pruncul și să plece în Egipt pentru o vreme deoarece împăratul Irod voia să ia viața copilului lor, „Împăratul de curând născut al iudeilor” (Matei 2). Nașterea Domnului, moartea copiilor din Betleem și suferința părinților fac parte din istorisirea Crăciunului.

        La aceste sărbători când suntem în casa Domnului sau în casele noastre, să ne aducem aminte de cei care nu au privilegiul să se bucure ca noi, cei care sunt închiși din pricina Numelui Său, izolați, chinuiți, amendați pentru credința lor. De exemplu, în Siria, 7 milioane de persoane nu mai au loc de poposire în casa lor, ci trăiesc în țara lor ca străini și alte câteva milioane în țările învecinate. Nașterea Domnului Isus este un prilej de mare bucurie pentru că El a venit în lumea noastră ca să devină Mântuitorul nostru. În prezent tot mai mulți oameni sunt câștigați pentru Hristos pentru că Dumnezeu cheamă și azi la mântuire și le schimbă inimile.

      Crăciunul ne aduce aminte și de evenimentele care au avut loc după nașterea Mântuitorului, și anume, plâns și moarte în Betleem și împrejurimi, când pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, au fost omorâți, împlinindu-se ceea ce fusese vestit prin prorocul Ieremia. Să ne aducem aminte în zilele sărbătorilor că și astăzi multe mame varsă lacrimi pentru copiii lor și pentru familiile lor de care sunt separate datorită persecuției și suferinței, așa cum știm în Siria, Irak și în multe alte țări.

       După nașterea Domnului, Maria și Iosif au luat Pruncul și au plecat în Egipt. Astăzi mulți sunt refugiați, departe de casele lor, în singurătate, în suferință și, de aceea, să ne adu-cem aminte de miile de refugiați care vin în Europa și SUA, iar alţii trăiesc ca străini chiar în țările lor. Așa sunt cei din Mosul (Ninive) refugiați în nordul Irakului și de asemenea cei din Siria în țara lor și în Irakul de nord.

       Mulțumim Domnului pentru că anul acesta am putut sluji acestor refugiați și am văzut mulți care s-au întors la Domnul. Ne rugăm ca această sărbătoare să fie și pentru ei o mare bucurie, căci Hristos S-a născut, El, Mântuitorul lumii care oferă și azi mângâiere, bucurie, viitor, celor care se încred în El.

       Amintirea acelora care suferă sau sunt singuri ne ajută să vedem mai clar privilegiul pe care îl avem să ne închinăm Domnului împreună cu frați, surori, familie, cei dragi. Pentru mulți din cei persecutați sau singuri, o felicitare de Crăciun împreună cu o pătură sau un pachet poate fi o dovadă a dragostei Domnului Isus, care odinioară a fost şi El în nevoie. Rugăciunile noastre pentru ei le pot aduce încurajare, mângâiere şi speranţă în Cel care poartă de grijă. Astfel Domnul Isus poate deveni frate, tată, ajutor pentru cei care vor să depindă de El.

       Cunoaștem persoane care nu și-au văzut copiii de 7 ani, căci au trebuit să își părăsească locul și țara pentru a nu fi uciși pentru credința în Isus Hristos. Minunile pe care Dumnezeu le face și astăzi prin cei care Îl urmează pe Domnul pot fi experimentate de noi dacă ascultăm îndemnul Lui și facem ce ne spune El. Astfel vom putea sărbători şi anul acesta minunea Întrupării, înălțând Numele Lui prin închinarea noastră.

  • Odihna harului de Wayne Barber

    Odihna harului scrisă de pastorul Wayne Barber, te va ajuta să afli cum poți să te bucuri de frumuseţea vieţii trăite cu Hristos. Dacă eşti în căutarea unei profunzimi mai mari în viaţa ta spirituală, această carte este pentru tine.

  • Slujind în puterea lui Hristos nu cădem de oboseală - partea 1

    În viața fiecăruia dintre noi există provocări, care vin pe neașteptate, fără ca să știm. În astfel de situații trebuie să ne punem încrederea în Domnul. Nu încerca să ieși cu puterile tale din aceste situații, ci lasă ca Hristos să te scoată biruitor. Rugăciunea este o urmare a unei vieți dedicate Domnului. Învață cum să slujești în puterea lui Hristos și astfel nu vei cădea de oboseală.

  • Ultimele 7 cuvinte ale Domnului Isus de Mia şi Costel Oglice

    "Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine."(Ioan 10:17-18a)

    Cuvintele și expresiile pe care le-a rostit Domnul Isus în timp ce Se afla pe cruce sunt scumpe pentru noi, creștinii, căci ele ne arată suferința Mântuitorului pentru a ne răscumpăra. De asemenea, aceste cuvinte sunt o încurajare pentru noi ca familie; ele sunt un exemplu de jertfire și când sunt aplicate aduc armonie și unitate. Evangheliile ne vorbesc despre răstignirea și moartea Domnului Isus arătând divinitatea  umanitatea Lui. Cele șapte expresii sunt următoarele:

    1.Domnul Isus S-a adresat Tatălui:„Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!“  (Luca 23:34)

    "Chiar şi în timpul suferinței Sale inima Domnului Isus era preocupată de ceilalţi, nu de Sine Însuși; cuvintele Lui arată dragostea Sa necondiționată pentru oameni. Ce exemplu minunat pentru noi în familie, să ne gândim întotdeauna la celălalt chiar și în suferință sau dificultăți. Domnul Isus ne arată că acest lucru este posibil atunci când El este prezent în viața celor ce Îl iubesc. Cuvântuliertareeste foarte important în viața de familie și acesta se învață și se practică încă din copilărie. Părinții trebuie să-i învețe pe copiicât de important este să-i ierte pe alţii și să-şi ceară iertare când greşesc.

    2.Domnul Isus S-a adresat tâlharului de pe cruce:„Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23:43).

    Unul dintre cei doi tâlhari răstigniți împreună cu El l-a înfruntat pe celălalt tâlhar, care Îl batjocorea pe Isus. Acel tâlhar i-a spus celuilalt: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău“. În continuare, acest tâlhar a recunoscut că Isus poate să îl mântuiască şi I-a spus lui Isus:„Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!“ Domnul Isus Şi-a arătat harul față de acela care a avut credință și l-a asigurat că păcatele îi sunt iertate. Oferindu-i iertarea, Domnul Isus i-a oferit mântuirea!

    Credința în Domnul Isus se învață încă din copilărie; credinţa este mai importantă decât orice învățătură. Credința în Domnul Isus dă un viitor și o nădejde atât personală, cât și pentru întreaga familie. Dorința cea mai mare a Domnului Isus a fost ca, venind în lume, să ofere, prin jertfa Sa mântuire celor ce cred în El.

    Cuvântul iertare are o semnificaţie mult mai mare când înțelegem ce a făcut Domnul Isus pentru mântuirea noastră. Când înțelegi cine este Isus, te temi de Dumnezeu şi ai grijă să nu Îl superi prin vorbe, așa cum a făcut celălalt tâlhar. Acela care se teme de Domnul îi înfruntă pe batjocoritori și se încrede în ceea ce poate face Domnul pentru el.

    3. Domnul Isus S-a adresat mamei Sale, Maria, și lui Ioan:„Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: «Femeie, iată fiul tău!» Apoi, a zis ucenicului: «Iată mama ta!»“ (Ioan 19:26-27).

    Privind de pe cruce, în suferințe, Domnul Isus Se îngrijește ca fiu de nevoia mamei Sale de a nu rămâne singură. Nici unul din frații Domnului nu era acolo ca să-i poarte de grijă mamei și de aceea Domnul i-a încredințat lui Ioan această slujire. Prin atitudinea Sa de respect și dragoste față de mama Sa, Domnul Isus ne încurajează pe noi, pe fiecare, să ne respectăm mama, părinții și să le purtăm de grijă.

    Când își respectă părinții, copiii îi cinstesc, împlinind porunca lui Dumnezeu. Este important să înțelegem că a-i cinsti pe părinți înseamnă a le purta de grijă împlinindu-le nevoile.

    4.Domnul Isus S-a adresat din nou Tatălui:„Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»“(Matei 27:46)

    În ceasul greu al suferinței Domnul Isus a rostit aceste cuvinte din Psalmul 22:1: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?“ Aceste cuvinte ne arată agonia prin care a trecut Mântuitorul simțindu-Se părăsit de Tatăl Său. Tatăl Şi-a întors fața de la Fiul Său pentru că Isus purta osânda păcatelor noastre. În singurătatea și durerea părăsirii Sale pe cruce Domnul Isus strigă la Acela care Îl poate ajuta. Suferințele pe care le-a îndurat Domnul Isus Îl fac să înțeleagă necazurile prin care trecem noi. Prin urmare, „El nu disprețuiește și nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu Își ascunde fața de el, ci îl ascultă când strigă către El“ (Psalmul 22:24). Oricât ar fi de grele situațiile și împrejurările prin care trecem, strigătul nostru spre Domnul nu este disprețuit, ci El ne ascultă şi ne răspunde.

    Unitatea familiei se păstrează chiar și în încercări și necazuri atunci când strigăm către Domnul și ne încredem în Acela care poate interveni și răspunde în orice situație.

     

    5.Domnului Isus I-a fost sete: „După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete“(Ioan 19:28).

    Domnul Isus a refuzat să bea băutura care putea să-I aline durerile.„I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea“ (Matei 27:34). Prin aceasta, El a împlinit profeția din Psalmul 69:21. Domnul Isus a împlinit Scripturile până în ultima clipă a vieții. El știa că totul s-a sfârșit.Dragostea în familie exprimată în fapte și emoții, având în vedere pe celălalt, va copleși pe cel ce o primește. 

    6.Domnul Isus a spus:S-a isprăvit!“(Ioan 19:30).

    Domnul Isus știa că suferința de pe cruce avea un scop. În Ioan 10:17-18 El a spus:„Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.“Aceste cuvinte sunt pline de înțeles: Prin suferința şi moartea Sa Domnul Isus a plătit preţul răscumpărării lumii și scopul venirii Lui în lume s-a sfârșit. Domnul Isus a ascultat de Tatăl până la sfârșit şi astfel ascultarea Sa a fost desăvârşită.

    Prin ascultarea Sa deplină și îndeplinirea scopului pentru care a venit în lume Domnul Isus ne învăță să rămânem ascultători de Dumnezeu și astfel să împlinim voia Lui până la sfârșit. Ascultarea se învață atât prin cunoașterea Scripturilor – ca să știm ce să ascultăm, cât și prin practică – împlinind poruncile lui Dumnezeu pentru noi. Ascultând de Dumnezeu noi îi învățăm pe copiii noștri cât de importantă este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi împlinirea acesteia în viaţa de fiecare zi.

    7.În cele din urmă, Domnul Isus a strigat cu glas tare: «Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!»(Luca 23:46).

    Isus a strigat cu glas tare:„Tată în mâinile Tale Îmi încredințez duhul. Când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul“ (Luca 23:46). În ultimele Sale cuvinte Domnul Isus citează din Psalmul 31:5, unde împăratul David spune:„În mâinile Tale îmi încredințez duhul; Tu mă vei izbăvi Doamne, Dumnezeule adevărat“. Vedem aici până la sfârșitul vieţii Sale pământeşti încrederea totală a Fiului în Tatăl Său. Domnul Isus a intrat în moarte la fel cum a trăit zilnic, și anume, dându-Şi viața ca o jertfă deplină și punând-o în mâna lui Dumnezeu. El este pentru fiecare dintre noi exemplul suprem de dependență și ascultare totală de Dumnezeu. Dependența unul de celălalt arată unitatea. Trăirea noastră în dependență de Dumnezeu ne va ajuta să înțelegem dependența între soț-soție, părinți-copii, care duce la unitate, armonie și scopuri comune. Fie ca Dumnezeu să ne cerceteze inimile și să privim la viața Domnului Isus care până la sfârșit ne-a arătat importanța iertării, compasiunii, împlinirii Scripturii, ascultarea și depednența totală de Dumnezeu.


     

     

     

  • Vrei să fii uncenicul lui Isus? Trebuie să plătești prețul!

    Ce așteptări avea Isus atunci când chema bărbați și femei ca să fie urmat? Era rezonabil? Care este diferența dintre cei care se numesc creștini și toți ceilalți? Ce anume dovedește dacă o persoană este un ucenic adevărat al lui Isus sau nu? Acestea sunt întrebările la care vrem să dăm un răspuns în timp ce cercetăm ce are Biblia de spus despre ce înseamnă a fi un ucenici al lui Isus Hristos.

    În acest curs se  folosește o abordare inductivă, ceea ce înseamnă că veți observa voi înșivă Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, descoperind ceea ce spune El și ce înseamnă acest lucru, vă veți putea determina dacă vreți să vă rânduiți viața potrivit cu adevărurile Lui.