Depresia este o stare sufletească reală cu care se luptă mulți oameni. Depresia a atins viața multor oameni și chiar și viața unor lideri din Biblie, ca de exemplu Moise, Ilie, David, Iov. Abrham Lincoln, al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite, s-a luptat și el cu depresia,  dar în autobiografia sa el scrie că în situații dificile întodeauna deschidea Biblia ca să-și liniștească inima. Depresia este starea psihică a unei persoane caracterizată de incapacitatea de-a se concentra, insomnie, pierderea pofetei de mâncare, sentimente de tristețe adâncă, vinovăție, neputință, lipsă de speranță și gânduri de moarte. Trăim într-o lume fără nădejde și depresia este rezultatul emoțional produs de această realitate. Ceea ce poate schimba sensul vieții distruse de efectele depresiei este nădejdea în Dumnezeu și în Cuvântul Său.

 

    Răspunsul la această problemă este recâștigarea spreranței în inimă și minte. Nădejdea ne ajută să vedem în mod pozitiv și nu negativ viitorul și posibilitățile pentru viața noastră. Când ne pierdem nădejdea nu mai avem nici o motivație sau putere de a continua să trăim. Cuvântul lui Dumnezeu și încurajările celor apropiați pot schimba condiția sau starea inimii persoanei deprimate. Ori de câte ori îl citim, Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează, ne îndeamnă să continuăm călătoria credinței,  lăsând ca Domnul Isus să ne întărească în călătoria vieții.

  Unele persoane care suferă de depresie caută ajutor, dar altele se izolează. Una din modalitățile de a scăpa de depresie este ajutorarea altora - de aceea noi, creștinii,  suntem chemați să ne încurajăm unii pe alții, arătând celorlalți că ne pasă de ei. Iubindu-ne aproapele, noi recunoaștem că fiecare om este valoros atât pentru Dumnezeu, cât și pentru noi. Când trecem prin suferință, încercări și apăsări, avem o nevoie mai mare de-a nu ne simți singuri. Suntem chemați să veghem unul asupra altuia și să întindem o mână de ajutor prin Cuvântul Domnului și o atitudine de dragoste celor care au nevoie să iasă din această stare. "Neliniștea din inima oamului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește", ni se spune în Proverbe 12:25. Noi toți suntem chemați să-i încurajăm pe cei din jurul nostru ca să le mărim nădejdea și credința. Cei ce își recapătă nădejdea în Domnul devin tari și își îmbărbătează inima:"Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!"(Psalmul 31:24)

   În Deuteronom 31:8 citim: "Doamnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta". Promisiunea că Domnul merge înaintea noastră, că este cu noi și nu ne va părăsi, ne ajută să rămânem tari în credință, să nu ne fie teamă și să nu descurajăm în fața obstacolelor vieții. Psalmistul David, care spune că starea depresivă este un întuneric, scrie:"Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu" (2 Samuel 22:29). În capitolul 22 din 2 Samuel David Îl înalță pe Domnul prin aceste cuvinte de laudă pentru că l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. David își exprimă sentimentele și descrie astfel starea prin care a trecut:"El Și-a întins mâna de sus din înălțime și m-apcuat, m-a scos din apele cele mari, m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine. Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg" (2 Samuel 22:17-20).

    În această cântare, David spune că s-a simțit depășit de starea în care se afla, ca de apele cele mari cu care nu te poți lupta. El își amintește de o zi a strâmtorării și de modul în care Domnul l-a scos la loc larg; vorbește despre un întuneric pe care Dumnezeu l-a luminat. David nu se sfiește să spună unde a fost și cum a ieșit din această stare apelând la ajutorul lui Dumnezeu, având nădejde că indiferent de starea în care se afla, El îl poate scăpa. Când apelăm la ajutorul Său, Dumnezeu răspunde potrivit cu nevoia noastră. Astfel pe David l-a scos din strâmtorare la loc larg, din întuneric la lumină și l-a salvat din valurile mării.

  Depresia este o problemă atât pentru adulți cât și pentru tineri. Tinerii de multe ori acționează impulsiv fără să aibă în vedere urmările. Apoi când se confruntă cu consecințele acțiunilor lor aceștea își pierd nădejdea; alteori presiunea la care sunt supuși de către ceilalți tineri este devastatoare și contribuie la simțământul că nu sunt acceptați și nu pot schimba situația. Alteori din cauza depresiei, tinerii se izolează simținud-se fără valoare deoarece nimeni nu îi bagă în seamă sau pentru că nu au cui să-și împărtășească sentimentele.

   Este important să-i înțelegem pe cei ce suferă de depresie - atât tineri, cât și adulți - indiferent care este cauza. În calitate de părinți, învățători, frați și surori, suntem chemați să fim sensibili la oamenii din jurul nostru, să-i ascultăm și să căutăm să înțelegem inima celor care, din diferite motive sunt în această stare, să fim răbdători cu ei și să le arătăm că ne pasă de ei. Să îi îndrumăm spre Domnul Isus Hristos, Cel care le poate reda nădejdea, îi poate ajuta să-și recapete încrederea și să înțeleagă soluția pentru problema lor. Dacă nu Îl cunosc pe Domnul să îi îndreptăm spre Acela care poate mântui pe cei cu "duhul zdrobit". Ori de câte ori vrem să ajutăm astfel de persoane trebuie să nu uităm că ele se comportă diferit: fie se izolează, fie sunt mânioși pe ei înșiși pentru că nu se simt adecvați, acceptați etc,. și au nevoie de ajutor. Suntem chemați să-i încurajăm și să le oferim nădejde pentru viitor prin simplu fapt că îi acceptăm ca persoane și suntem alături de ei. Ei pot să-și recapete nădejdea când le ațintim privirile spre Dumnezeu, care îi va ajuta să-și recapete direcția vieții.

    Întrebarea pe care o pune psalmistul este: "Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi?" Soluția tot el o dă: "Nădăjduiește în Dumnezeu căci iarăși Îl voi lăuda. El este mântuirea mea și Dumnezeul meu" (Psalmul 62:5). Să urmăm exemplul Domnului și să urmărim tămăduirea celor cu inima zdrobită și El să le lege rănile căci "Domnul sprijină pe toți cei ce cad și îndreaptă pe cei încovoiați" (Psalmul 145:14).