Stats counter, realtime web analytics, heatmap creator

Evenimente

Bucură-te de viață și de familie, indiferent de vârstă | de Costel Oglice

Apostolul Pavel a zidit relații întreaga sa viață, până la bătrânețe. Bucuria și mîngâirea lui au fost realțiile pe care le-a avut cu frații, cu sfinții. În epistola sa către Filimon el vrea să rezolve cazul copilului său în credință, născut în lanțuri, Onisim. Realțiile îl fac fericit, mulțumit, mîngâiat, chiar când este singur izolat.

    Abilitatea de a comunica este baza intracțiunii și implicării noastre în viața socială. Problemele nerezolvate pot avea urmări. Ele sunt cauza frcventă a nesiguranței, care ne face să ne retragem din viața socială, să ne izolăm și chiar să ajungem la depresie și să nu ne mai bucurăm de viață. Singurătatea și nesiguranța pot afecta viața noastră pentru mult timp. Să învățăm să comunicăm și să folosim toate posibilitățile oferite de viața ca să ne ajute să menținem relațiile. Când identificăm problemele din viața noastră putem să le corectăm și să prevenim lucrurile care ar putea să ne fure bucuria vieții cu Domnul.

    În trecut, oamenii gândeau că la pensie este timpul să te relaxezi, să petreci mai mult timp cu familia, cu prietenii, pentru diferite pasiuni și astfel să te bucuri mai mult de viață. Realitatea ne arată că la maturitate viața înseamnă mai mult decât să te plimbi  prin parc; acum este timpul în care înveți că trebuie să continui mișcarea pentru a reduce riscul unor probleme de sănătate, gândindu-te că o dată cu trecerea timpului limitările sunt tot mai multe. Singurătatea poate fi o cauză comună a izolării de cei din jur  și a îngrijorării cu privire la sfârșitul zilelor tale. Afirmații de felul: "Credeam că poți face mai multe la vârsta ta", venite din partea copiilor sau a nepoților nu ajută pe nimeni să se simtă mai bine, ci, dimpotrivă, te fac să te gândești și să realizezi că nu este chiar o mare bucurie să fii o persoană în vârstă.

     Mulți oameni se tem să spună că depind de alții, că nu se pot descurca singuri. De fapt, modul cum te adaptezi la bărtânețe sau la pensie este influențat de atitudinea noastră față de viață. Experiențele vieții, practica vieții și modul în care reacționăm sau acționăm în momentele de criză și abilitatea de a rezolva conflictele, ne vor ajuta să facem față situațiilor grele la orice vârstă. Dacă în tinerețea noastră membrii familiei, prietenii și vecinii au fost importanți pentru noi, aceștia vor fi și mai importanți la bătrânețe. Bucuria de a fi acasă cu cei dragi este un sentiment pe care trebuie să ni-l dezvoltăm încă din tinerețe deoarece aceasta ne va ajuta să fim mulțumiți în viață la orice vârstă.

    Dacă în tinerțe înveți să nu te îngrijorezi, să trăiești prin credință și aceste abordări devin un mode de viață astfel vei fi liniștit și mulțumit și la pensie. Prietenia și relațiile pe care le stabilești în tinerețe vor rămâne speciale și importante până la sfârșitul vieți. Stabilitatea în viață și responsabilitățile pe care ni le asumăm față de cei din familie și față de prieteni sunt elemente importante, care ne vor sprijini emoțional viața de zi cu zi. Trăirea în unitate și amonie  cu partenerul de viață este sprijinul cel mai important, care te va ajuta să trăiești în pace și liniște chiar și atunci când copii vor părăsi căminul.

    Divorțul tot mai frecvent, această tragedie socială a zilelor noastre afectează grav întreaga familie și accentuează izolarea. De asemenea, diferite cauze sociale și motive economice separă și îi izolează pe părinți de copii. Chiar dacă există un suport financiar la bărtânețe, cel mai important este suportul emoțional. În situațiile dificile ale vieții, membrii familiei și prietenii devin foarte importanți.

A învăța să zidești relații și să le menții  este una din valorile cu care rămânem în viață până la bărtrânețe. Suportul pe care Scriptura ne învață să îl oferime celorlalți, și anume, să plângem cu cei ce plâng și să ne bucurăm cu cei ce se bucură, nu se poate oferi în relații sporadice. Pentru aceasta trebuie să fim oameni responsabili și să acordăm întreaga viață importanța cuvenită relațiilor. Problema singurătății se rezolvă prin dragostea de frrați și prin dedicarea față de oameni pe care trebuie să ni le cultivăm încă din tinerețe.

    Când iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, îți vei zidi relații în mod continuu și le vei menține. Dragostea care îl iubește pe aproapele dorește să se implice în viața acestuia. Când am avut o problemă de sănătate și am fost internat în spital, am fost mișcat de numărul mare de voluntri, mai în vârstă ca mine, care slujeau în spital în fiecare zi. Un voluntar te ajută să completezi fișa de internare, altul te duce cu căruciorul în salon, iar la plecare  te duce până la mașină. Fiecare grăsește ceva ce poate face și dorește să slujească pe oricine, bucuria slujirii strălucindu-i pe față. Acești oameni au înțeles importanța dedicării lor pentru folosul altora și acest fapt îi face fericiți.

Atâta timp cât oamenii au prieteni nu sunt singuri. Noi trebuie să alegem să ne dezvoltăm relații și să le menținem, să stabilim valorile vieții încă din tinerețe; acestea vor fi o sursă de bucurie în viață la orice vârstă. Copii lui Dumnezeu pot zidi relații pentru că ei învață aceasta de la Prietenul lor, Domnul Isus Hristos. El este Păstorul Cel bun, care îi duce la pășuni verzi și la ape de odihnă, le înviorează sufletul și îi povățuiește pe cărări drepte. Copii noștri vor învăța să zidească relații atunci când noi, părinții, știm să zidim relații. Valoarea aceata este vizibilă, comunicată și experimentată în relații soț-soție, părinți-copii, frați-surori, prieteni, vecini etc.

Relațiile sănătoase duc la bucurie în viață. În epistola pe care i-o trimite, Pavel îi scrie lui Filimon: "Dacă mă socotești dar ca un prieten al tău, primește-l pe Onisim care pe mine însumi...Fă-mi binele acesta în Domnul și înviorează-mi inima în Hristos." (Filimon 17,20)