Cunoaște pe Domnul

Mai Profund ,


Trăiește

Diferit .


“Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea.”

Psalmul 119:105

Comunicarea, de Costel Oglice

Zilele acestea vorbeam cu mai mulţi prieteni și lideri care erau îngrijorați de situația căsătoriilor și de ușurinţa cu care se ajunge la certuri și despărțire în familie. Multe dintre problemele care apar în căsătorie sunt cauzate de lipsa comunicării sau de o comunicare greşită între membrii familiei. În 1 Petru 4:11a citim: „Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu”; de asemenea, în Efeseni 4:29 scrie: „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce îl aud”. Cu cât ne obișnuim mai mult cu o persoană, cu atât devenim mai liberi în comunicare, fără să ne controlăm vorbirea sau nu ne zidim unul pe altul și astfel putem cauza dureri emoționale adânci, ajungându-se la disperare și astfel la refuzul celeilalte persoane de a mai comunica.

Cuvinte care zidesc și dau har Este important să înțelegem că indiferent cum vorbește celălalt noi trebuie să aplicăm principiul biblic de a rosti cuvinte care zidesc și dau har celui ce le aude. Dacă răspunzi la fel de greşit cum ți se vorbește, cearta este ca şi începută. În Proverbe 15:21 citim despre cel ce vorbește cuvinte care duc la zidire că este „un om priceput“ care „merge pe drumul cel drept”. Vorbirea bună se manifestă printr-un răspuns blând care potolește mânia, folosind o limbă înțeleaptă care dă știință plăcută (Proverbe 15:1-2).

Domnul Isus este un exemplu de comunicare eficientă. În Luca 20 citim că fariseii, preoții, cărturarii căutau să pună mâna pe El, dar se temeau de popor; se prefăceau că sunt neprihăniți ca să Îl prindă cu vorba și să Îl dea pe mâna stăpânirii. Dar Isus le-a priceput viclenia și le-a spus: „Pentru ce mă ispitiți?” În Luca 20:26 citim că ei nu au putut să-L prindă cu vorba pe Isus înaintea poporului, au fost mirați de răspunsul Lui și au tăcut. Astfel, unul după altul, ei încercau să Îi pună întrebări ca să Îl prindă cu ceva ca să Îl învinuiască. Până la urmă aceștia nu au mai îndrăznit să îi mai pună nici o întrebare, căci Domnul Isus a știut să răspundă fără să se lase provocat de întrebările lor. Faptul că celălalt umblă cu viclenie sau vorbeşte fără să gândească nu este o scuză pentru noi să răspundem la fel, ci să învățăm cum să răspundem cu înțelepciune fără să ne lăsăm atraşi într-o conversație provocatoare sau neînțeleaptă.

Un răspuns bun la vremea potrivită Fiecare om intră în căsătorie cu principii de viață pe care le-a învăţat în familie sau în mediul în care a crescut. Ajustarea este dificilă la început, dar ea poate să devină dificilă pe parcurs, depinzând de subiectele care se discută sau apar. Tensiunea crește potrivit cu concepțiile fiecăruia despre creșterea copiilor, despre părinți, despre finanțe etc. Când cei doi încep să argumenteze în căsătorie ei încep să se despartă emoțional și apoi chiar fizic; fie unul nu vrea să se uite la celălalt, îi întoarce spatele și astfel discuția poate degenera în contradicţii și ceartă.

Putem ieşi dintr-o astfel de situație atunci când spunem o vorbă la vremea potrivită, când vorbim având o atitudine corectă, în așa fel încât celălalt să fie atenționat că vorbirea nu mai duce la zidirea relaţiei .  „Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui și ce bună este vorba spusă la vremea potrivită” (Proverbe 15:23). Ori de câte ori vrei să-i spui celuilalt ce nu îți place sau să îți expui o părere diferită de a partenerului este bine să găsești vremea potrivită. Nu face acest lucru când mergeţi la masă, la culcare etc. Ai răbdare să vorbești numai când se creează o atmosferă destinsă și timpul potrivit pentru o discuție în care vrei să comunici ceea ce crezi că ar putea să-l ajute pe celălalt. Procedând astfel vei evita neînțelegerile și-l vei ajuta pe celălalt să primească vorba bună spusă la vremea potrivită.

Pleacă-ți urechea și ascultă Ca să înțelegem și să devenim înțelepți trebuie să ne plecă urechea și să ascultăm – aşa ni se spune în Proverbe 22:17. De multe ori putem înțelege greșit ce spune cealaltă persoană dacă nu ascultăm cu atenție sau ne supărăm când credem că partenerul nu înțelege ce vorbim. În astfel de situaţii este mai bine să întrebăm: „Ce ai vrut să spui?” decât să spui cum ai înţeles tu și să greșești. Dacă nu ai înțeles ceva cere să ți se clarifice lucrul respectiv și astfel să nu faci o afirmație incorectă. Uneori partenerul are o atitudine negativă sau pune mereu întrebări și celălalt, cunoscându-i temperamentul, îl oprește înainte de a-şi termina ideea. Astfel cel care ascultă presupune că vorbitorul a spus ceva și faptul că îl întrerupe este o reacție și nu un răspuns. Ascultarea atentă va preveni afirmaţii care pot ofensa. Dacă ţi-ai ofensat interlocutorul va trebui să te aperi pentru a continua o conversație care deja a luat-o într-o direcţie greşită.

A comunica cu adevărat nu înseamnă a da replici, nici a dovedi că avem dreptate, nici a ne scuza sau a ne apăra, ci a ne pleca urechea și a asculta cu atenţie ca să înțelegem ce ni se spune şi a vorbi în aşa fel încât să ne facem înțeleşi; atunci vom avea succes în comunicare!

Rugați-vă neîncetat Rugăciunea este o disciplină spirituală esenţială pentru fiecare credincios. În 1 Tesaloniceni 5 citim despre relațiile dintre credincioşi și despre faptul că trebuie să ne prețuim, mângâiem și îmbărbătăm unii pe alții. În acest context ni se spune să ne rugăm neîncetat și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. De multe ori credem că suntem mai buni decât ceilalţi și că avem abilitatea de a comunica bine, dar să căutăm să avem o vorbire dreasă cu sare și s[ spunem un cuvânt bun la vremea potrivită şi să avem urechi care să asculte. Singurul care poate să ne dea un cuvânt bun pentru zidire, după cum este nevoie, care să dea har celor ce îl aud, este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu de care să ne lăsăm călăuziți.

Cu cât viața noastră este mai predată lui Dumnezeu și cu cât lăsăm ca El să trăiască în noi, cu atât mai bună va fi comunicarea noastră cu partenerul. Noi credem că putem să aranjăm sau să rezolvăm problemele, dar rugăciunea neîncetată atât personală, cât și împreună va rezolva multe probleme care apar în relația dintre soţi şi în relaţiile dintre părinți și copii. Astfel se poate ajunge la armonia de care are nevoie orice familie. Cu cât rugăciunea devine mai mult un mod de viață, cu atât mai mult vom experimenta harul Domnului și El va lucra în noi tot ce avem nevoie.

Cunoscându-L tot mai bine pe Dumnezeu primim dragoste și bucurie de-a ne accepta unul pe altul și astfel relația soț-soție să devină ceea ce El vrea să fie. Dumnezeu ne poate schimba inima, gândirea şi vorbirea și astfel Îl vom putea onora prin vorbirea noastră în mijlocul familiei. În acest mod vom arăta tuturor lucrarea pe care El o poate face în viața celor ce doresc să împlinească Cuvântul Său, și anume, când vorbesc să vorbească cuvintele lui Dumnezeu! 


Manuale


Zidind relații

Zidind relaţii – cum să dezvolţi relaţii trainice, pline de compasiune şi dragoste? Oamenii sunt mereu în căutare de relaţii. […]

Zaharia

Dmnezeu spune: „Întoarceţi-vă la Mine“ – dar sincer, ar schimba aceasta cu adevărat lucrurile? După învierea Sa, Domnul Isus mergea […]

Vrei să fii uncenicul lui Isus? Trebuie să plătești prețul!

Ce așteptări avea Isus atunci când chema bărbați și femei ca să fie urmat? Era rezonabil? Care este diferența dintre […]

Viaţa predată – O privire asupra vieţii creştine normale

Având ca bază biblică Epistola lui Pavel către Efeseni, autorul redă cum arată viața creștinului atunci când „permite lui Dumnezeu […]

CONTACTEA-ZĂ PROGRAMATORUL

CONTACTEA-ZĂ PROGRAMATORUL