„Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efeseni 5:20)
Ziua Mulțumirii este sărbătorită oficial în Anglia, Canada, Liberia, Grenada, St. Lucia, Puerto Rico, insulele Norfolk și SUA. Sărbători asemănătoare se țin peste tot în Europa. După sărbătoarea recoltei, lumea creștină celebrează prin rugăciune, mulțumire și ceremonii pentru această zi. Această zi are o istorie specifică în America de Nord, cu rădăcini în tradiția engleză, care vine din Reforma Protestantă. Această sărbătoare seamănă cu cea a recoltelor în statul New England ținută la sfârșitul lunii noiembrie și astfel a devenit Ziua mulțumirii, o zi specială de mulțumire lui Dumnezeu.
Cu ocazia aceasta, oamenii mulțumesc lui Dumnezeu, care i-a binecuvântat cu roade și a purtat de grijă poporului. În SUA, această zi se sărbătorește oficial încă din 1941 în ultima joi din luna noiembrie, o tradiție națională care a început în 1863, proclamată de președintele SUA și hotărâtă prin legislația de stat a Părinților fondatori ai SUA. Din punct de vedere istoric, Ziua mulțumirii este o sărbătoare de recunoaştere a binecuvântării anului agricol, o urmare naturală a sărbătorii recoltei. În Europa, această zi de sărbătoare cade în luna octombrie, și include o masă copioasă cu roadele locale, frumoase și bogate.
Sărbătoarea mulțumirii este proclamată ca zi de mulțumire lui Dumnezeu, Cel care a oferit protecție în prima iarnă a peregrinilor pe teritoriul nou, după ce au fugit de persecuția religioasă din Europa în 1609. Peregrinii mulțumeau, de asemenea, și pentru primele roade, încheind cu o masă și faimosul curcan. Președintele George Washington a proclamat prima sărbătorire națională a Zilei mulțumirii în data de 26 noiembrie 1789, numind-o „Zi națională de mulțumire și rugăciune, prin recunoașterea cu o inimă recunoscătoare a multelor semne de îndurare ale Dumnezeului Cel Preaînalt.”
Mulțumirea înseamnă recunoștință și exprimarea aprecierii pe care o simțim. Este o atitudine de recunoștință pentru un beneficiu primit sau care va fi primit. Psihologii spun că oamenii sunt mai mult concentrați să înțeleagă durerea decât să înțeleagă emoțiile pozitive. Mulțumirea se bazează pe înțelegerea „veştii bune”, a evangheliei. Fiecare om care se numește creștin și crede într-o relație personală cu Dumnezeu are o puternică dorință de a-L lăuda pe Creatorul său și de a-I mulțumi pentru tot ce a făcut pentru el. Creștinul își exprimă mulțumirea pentru că vede în Dumnezeu – Cel care s-a dăruit pe Sine – Dătătorul tuturor lucrurilor pentru care El merită să primească laudă. Mulțumirea unește toate aspectele părtășiei vieții creștine.
Mulțumirea în viața creștinului este cunoașterea îndurării lui Dumnezeu, cea care inspiră gândurile și faptele noastre zi de zi. Mulțumirea este o virtute, și nu este doar rezultatul emoțiilor și gândirii, dar și cel al faptelor născute dintr-o inimă mulțumitoare. Mulțumirea la adresa lui Dumnezeu se vede prin adevărata credință exprimată în recunoștință. Maturitatea creștinului se vede prin expresia mulțumirii și recunoștinței sale față de Dumnezeu. Mulțumirea este de asemenea modul de a recunoaște prezența lui Dumnezeu în viața unei persoane. Cu cât o persoană este mai mulțumitoare lui Dumnezeu, cu atât va fi mai altruistă. Persoanele mulțumitoare sunt doritoare să jertfească bunuri personale pentru bunăstarea altora. „Mulțumirea este cea mai mare virtute și mama tuturor virtuților” a spus Cicero, arătând spre o virtute care trece de la individ la colectivitate.
Apostolul Pavel a înțeles ce înseamnă a fi mulțumitor lui Dumnezeu „pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18). În acest capitol, apostolul spune că o biserică credincioasă, care așteaptă venirea lui Hristos, „veghează, așteaptă, trăiește în pace, prețuiește în dragoste, se bucură întotdeauna, se roagă neîncetat și mulțumește pentru toate lucrurile, nu stinge Duhul și prețuiește harul lui Dumnezeu.” O astfel de trăire este odihnă spirituală care arată responsabilitate ce vine de le Sursa, adică din Dumnezeu, prin harul Său. Astfel, creștinul care înțelege că toate lucrurile vin de la Dumnezeu poate transforma mulțumirea într-un mod de viață. Mulțumirea este un proces de cunoaștere a lui Dumnezeu și se vede în relația cu El și cu cei din jur. Acest adevăr se transmite copiilor, familiei care va avea o moștenire deosebită, înțelegând că toate lucrurile vin de la Dumnezeu, Cel care merită mulțumirea și recunoștința noastră.
Într-o lume în care oamenii cred că toate lucrurile li se cuvin, este minunat să îi învățăm pe copiii noștri să spună „mulțumesc”, să scrie altora mulțumiri pentru cele primite (bunici, mătuși, părinți, colegi etc). Practicarea mulțumirii în familie îi va învăța pe copii cum să-și exprime această emoție atât verbal și în scris. Cu cât suntem mai mulțumitori, cu atât se creează o stare de fericire care biruie nemulțumirea, tristețea și deprimarea. Ori de câte ori sărbătoream acasă Ziua mulțumirii sau Nașterea Domnului, ceream copiilor să numească lucrurile pentru care mulțumesc lui Dumnezeu. Practicarea acestor obiceiuri duce la conștientizarea faptului că trebuie să fim mulțumitori pentru toate lucrurile. Beneficiul este că Îl cunoaștem pe Dumnezeul dătător al tuturor lucrurilor și putem primi binecuvântarea care se naște din recunoștința celui mulțumit.
O disciplină care ne ajută să ne numărăm bine binecuvântările este ținerea unui jurnal în care scriem lucrările minunate ale lui Dumnezeu și răspunsurile primite la rugăciuni. Practica mulțumirii trebuie să depășească Ziua mulțumirii și să se regăsească într-o viață de continuă mulțumire. Aceasta se învață prin exemplu în vorbire și în fapte, în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu. „Și în orice faceți, cu Cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3:17).
0 Comentarii